Curaj

Peste trei luni ma intorc la serviciu. That sucks. Ma intorc, dupa doi ani, la un job care nu imi ofera nici o satisfactie. Nici materiala, nici profesonala, nici personala. La un birou inghesuit, printre zeci de dosare jerpelite, unde te ocupi 8 ore pe zi de problemele altora. Te ocupi din pix, ca altfel nu prea ai cum. Tot ce poti sa faci e sa respecti niste termene limita. Tot ce poti sa faci e sa ii asculti pe cei care intra pe usa si se aseaza in fata ta. Atat: sa ii asculti. Vezi tristetea, durerea, suferinta, neputinta, resemnarea. Vezi lucruri care te marcheaza. Vezi viata cu totul si cu totul altfel.  
Prietenii mei mi-au spus ca iti trebuie curaj pentru a-ti scrie gandurile "la vedere". Curaj imi trebuie ca sa ma intorc la biroul meu sau sa incerc sa fac altceva. Sa renunt la jobul asta prost platit, dar stabil (stabil pana la un punct) si sa o iau de la inceput, in alt domeniu , cu alti oameni ... .Curaj... . Curaj imi trebuie pentru alte lucruri.
Nu pentru scris. Pentru scris imi trebuie timp. Timp, un dram de nebunie si prieteni care sa "ma" citeasca. Nu ar strica un pic de talent, dar sa nu exageram :)