superb

Cred ca as putea descrie week-end-ul asta intr-un singur cuvant. Superb. De unde sa incep? Vineri seara petrecere in cartier. Se aude muzica pana la mine. Nici nu stiu ce ma deranjeaza de fapt. Manelele impletite cu muzica populara sau faptul ca undeva, in subconstient sunt invidioasa ca unii se distreaza si eu nu. Da, da, asta era, ma rodea invidia. Sambata a plouat toata ziua: bad weather, bad mood. Totul merge anapoda, s-a schimbat si grila de programe, again. Manchester deabia a facut un egal cu Sunderland. Si ala rusinos. It was a fucked up day. Duminica... Duminica a fost cel mai frumos. Am fost la o nunta.

Mie nu imi plac nuntile. Daca as fi putut nu m-as fi dus nici la a mea. Nu imi plac din mai multe  motive. In primul rand pentru ca sunt false. Nunta e o piesa de teatru. E o sceneta. Toata lumea zambeste si isi da ochii peste cap, toata lumea se pupa cu toata lumea, everybody is happy. Fals. Nimeni nu e happy. Toata lume e obosita, toata lumea e stresata. Mireasa isi pune o rochie grea si incomoda si cateva zeci de agrafe in par. Si trebuie sa stea asa costumata toata ziua. La un moment dat, inevitabil, un ghertoi, o sa verese ceva pe ea si o sa ii murdareasca rochia. Dar nu conteaza. Mireasa trebiue sa zambeasca tamp si indulgent, pentru ca asa e piesa. Mirele e si el costumat. Aranjat la 4 ace. Cu costum, cu vesta, cu camasa, cu cravata si cu pantofi noi. Da, cu pantofi noi. Ca sa simta ce e durerea. Sa se obisnuiasca cu greutatile vietii. Si asa frumos costumati, miri, pornesc pe drumul vietii. Si merg nenica. La starea civila, la nasi, la biserica, la fotograf, la local. Toate drumurile contra timp. Si ai grija sa nu mototolesti costumatia, ai grija la flori, zambeste.
La starea civila e frumos. Toata lumea sta in picioare. Si toata lumea asteapta cu nerabdare sa se termine momentul dinainte sa inceapa. Aplauze, pupaturi, flori, sampanie, bomboane si bineinteles un "Multi ani traiasca!" sugrumat si apatic. Superb, superb. Hai, gata, ca mai avem treaba. Urmeaza traditiile: brazi impodobiti, lautari, hore, sarbe, cozonaci, galeti cu apa.... E inutil sa mai spun ca nimeni nu stie ce are de facut, ca se merge "dupa ureche" si care mai de care intreaba mai tare "si acuma ce mai fac?". In fiecare zona a tarii alte traditii, alte obiceiuri, la tara mai multe decat la oras.  
La biserica iar stai in picioare. Esti obosit si iti e cald, vocea preotului te adoarme. Ar trebui sa fie un moment cu incarcatura sacra, ceva divin. Nu e.
Apoi localul. Superb. Pe cel putin 25% din invitati nu ii cunosti. Sunt rudele lui/ei, prieteni din copilarie.... It doesn't matter. Trebuie sa zambesti si sa te pupi cu toata lumea. Sa ii intrebi de sanatate, sa te prefaci ca iti pasa. Asa e piesa. Si apoi dans. Superb.
Nu imi plac nuntile. Sunt false. Toate.