Sad
Un copil a murit. Avea 2 ani. A cazut de la etajul 4 si a murit. Tragic, sfasietor de dureros, de neimaginat. Pentru mine. Pentru altii insa.... Mi se pare infioratoare lejeritatea cu care oamenii privesc tragedia asta. Ma enerveaza atitudinea mioritica, resemnarea in fata sortii : "asa a fost sa fie", "atate zile a avut" sau una si mai inepta "bine ca s-a intamplat acum". Cum adica bine ?!?! Era mai tragic daca se intampla cand era in ultimul an la facultate? Durerea e direct proportionala cu suma investita ? Viata, pentru unii nu mai are nici o valoare.
Ne ascundem in "bule de plastic". Nu inchidem ermetic si privim lumea detasat, cu nepasare, cu indiferenta. Nimic nu ne poate atinge. Tragediile sunt pentru altii, pentru ceilalti. Sunt tineri care la 30 de ani mor de cancer, sunt tineri de 19-20 de ani bolnavi de SIDA, nu din vina lor, ci din neglijenta si din nepasarea cadrelor medicale, sunt copii care se nasc sanatosi si care raman cu sechele pe viata pt ca sunt, de ex., uitati intr-un incubator. Shit hapenes, every day. Doar ca noi alegem sa trecem nepasatori mai departe. "Nu are cum sa mi se intample mie" .
Un copil a murit . "Asa a fost sa fie".
Eu nu cred ca e vorba despre indiferenta. Gasim explicatii de genul "asa a fost sa fie" pentru a putea trece peste astfel de tragedii. E cumplit. Dar nu sta in puterea noastra sa sa facem sa nu se fi intamplat astfel de lucruri. Mi-a ramas intiparita predica Parintelui Claudiu: "Raiul e depopulat, caci tot mai putini ajung acolo. De aceea Dumnezeu mai cheama la El cate un inger."
RăspundețiȘtergere